Idei risipite

Ideile risipite
Filtrate inconstient
Produc numai durere
Ma simt impotent
Ma uit la vene
Si nu-mi vine sa cred
Imaginile morbide
Ce-ncep sa le-nteleg

Damnat

Nu vreau nimic decat totul
Sa ating prin cuvant absolutul
Sa ma avant in vid
Sa ma lupt cu morile de vant.
Vreau totul insa capat nimic
Incercand sa ma ridic
Sa-mi acopar rusinea
Sa-mi pastrez demnitatea
Va veni vremea sa infrunt realitatea
Insa pana atunci raman un damnat
In eternul nostru nesfarsit.

Iluzii

Inchis intre ziduri imaginare
Cuprins de iluzii materiale
Incercand sa gasesc o cale
De a scapa de toate
Insa cel mai sigur
Ma indrept spre moarte.
Incet zarea se intuneca
Sper ca voi gasi libertate
Sper ca ma voi duce
Unde nici imaginatia nu m-a dus
Sperand ca undeva acolo sus
Imi voi gasi pacea
Daca aici intr-una
Port un razboi cu persoana mea.

O lacrima

O lacrima incearca sa imi curga pe fata
Insa atitudinea ta imediat o ingheata
Am doar o viata, insa este un nimic
Cand totu-n jurul meu se destrama cate-un pic.
Incercand sa salvez ce se poate salva
Se umple sufletul meu de-un sentiment: tristetea.
Privind in final viata ca pe-un spectacol
Realizez ca tot timpul am avut sufletul gol
L-am umplut cu nostalgie si cu resemnari
Incercand sa gasesc cu absolutul asemanari
Cautand perfectiunea in altcineva
Am uitat sa o caut in persoana mea
Privind in oglinda nu ma recunosc
Vad doar un suflet ce sufera fara rost.
Privind viata ca pe-un experiment
Realizez ca frica se ascunde-n orice sentiment
Refuland orice contact ma izolez total
Si paranoia apare dintr-un lucru banal
Totul e confuz, nu mai inteleg nimic
Cand in fata unui act, eu ma fac mic
Mi se pare totul atat de infantil
Cand o lacrima imi curge inutil.

Inca un capitol

Mii de lacrimi adunate
Varsate pe o fila de carte
Gandindu-ma la o iubire
Teoretic imposibila.
Incercand sa ma detasez
Incet imi atasez
Mai multe probleme
Si nu constientizez
Ca-mi fac mai mult rau decat bine.
Incet privesc spre un apus pervers
Spre un soare care a lipsit in exces
Ca de obicei incerc sa gasesc
La orice intrebare un raspuns perfect
Dar nimeni nu stie prin ce trec
Lacrimile care curg incet in mine
Incerc pe nevazute sa petrec
Fiecare clipa ca pe un moment perfect.
Evacuati-mi sufletul in nelinistea noptii
Care este sufocat de nebulozitatea mintii
Norii, in mine, vin si trec ca spinii
Lasand lacrimile trairii
Sa se inece intre ele
Sfarsind astfel
Inca un capitol al vietii mele.

Tristete relativa

Totul este relativ
Si totusi atat de trist
Cand in umbra noptii
Noi ne gandim la un vis
Care pe nedrept
Ne-a fost interzis
Cuprinsi de deziluzii
Am ajuns sa ne gandim
La calaii
Care ne vor elibera
De suprimarea durerii
Lasand doar o urma a placerii
A ceea ce noi numim dragoste
Inca una din multele glume proaste.

Ca o rana

Cu sufletul plangand
Cu ochii in pamant
Stau si-ascult
Vantul spulberand
Orice gand
Orice urma de sentiment.
Stau razand in fata destinului
Care m-a tratat
Ca pe o cicatrice a timpului
Sperand in continuare
La zile mai bune
Cand dintr-un nimeni
Voi fi cineva remarcabil
Sperand ca o data voi fi util
Dar doar intr-un mod subtil
Fiindca nu vreau faima
Vreau doar sa fiu cineva
Pentru cineva special
Sa ma remarc in fata destinului
Sa nu ma trateze ca pe-o cicatrice
Ci ca pe o plaga deschisa:
Cu multa atentie.